În secolul trecut, sporirea sistemului de transporturi si comunicatii devin o necesitate. Astfel, în anul 1858 se construieste soseaua spre Fagaras si Sighisoara, iar în 1898 se construieste linia ferata îngusta Agnita-Sighisoara, care din 1901-1902 este continuata pâna la Sibiu.
În 1863 se constituie prima formatie corala din Agnita. Acesta l-a impresionat pe poetul englez Charles Boner (1815-1870), care a trecut prin localitate în 1864 si a participat la o serbare data de formatie. În lucrarea sa "Transylvania. Its products and its people" (Londra, 1865), publicata ulterior si în limba germana "Siebenbürgen, Land und Leute" (Leipzig, 1865) se refera si la corul din Agnita. Drapelul formatiei corale se afla la Muzeul "Valea Hîrtibaciului".
Anul 1926 marcheaza electrificarea orasului. Dupa câtiva ani de dezvoltare rapida (1928-1929) izbucneste marea criza economica cu repercusiunile cunoscute. Iesirea din criza a fost urmata de o perioada scurta de stagnare, apoi de una cu un ritm de dezvoltare rapid, pâna în 1938. În anul 1928 apar atelierele de tricotaje, mai târziu formând nucleul Înteprinderii de manusi si ciorapi. Din fabricile si atelierele particulare au luat fiinta, dupa cel de-al doilea razboi mondial, în urma nationalizarilor, asa numitele industrii socialiste, care au comasat mase de muncitori în fostul târg de odinioara, distrugând, ca si în toata tara agricultura, odinioara fiind ocupatia de baza a locuitorilor.
Pana in anul 1944, Agnita detinea 44 de magazine comerciale, 7 localuri, 7 negustori, 114 ateliere mestesugaresti, 8 fabrici, 3 mori, 2 farmacii, o banca, un cinematograf, mai multe inteprinderi agricole, scoli si 20 de asociatii. Din 1945- 1948 toate au fost nationalizate sau desfiintate.
În anul 1947, se construieste conducta de gaz metan Agnita-Botorca, iar începînd cu anul 1950, Agnita a fost declarata oras. 1948 se înfiinteaza FIPA, Fabrica de încaltaminte si pantofi (provenind din nationalizarea Lederfabrik AG), 1949 Cooperativa mestesugareasca "Înainte", 1951 Cooperativa "Hîrtibaciu", 1972 Fabrica de utilaje si accesorii pentru industria usoara FUA-IMIX. Din 1969 se permite din nou desfasurarea obiceiului "Lolelor", traditie provenind din evul mediu din timpul breslelor, magnet turistic; meritul se datoreaza în mare parte Dr. Erhard Andree, care de asemenea a înfiintat si condus Muzeul "Valea Hîrtibaciului" pâna la decesul sau în anul 1972. Industrializarea fortata n-a întîrziat sa schimbe aspectul orasului. Necesitatea construirii de spatiu locativ a distrus idilica zona de recreatie a agnitenilor, Dealul Steinberg, facând loc cartierului de blocuri "1Mai", populat si de muncitori adusi din alte zone ale tarii. Distrugând echilibrul acestui orasel, epoca de aur a lasat în urma colosi industriali falimentati, si somaj, agricultura fiind distrusa dupa decenii de cooperativizare. Exodul sasilor a lasat urme grave, orasul devenind o ruina prafuita. Centrele culturale au încetat sa exercite functia lor de odinioara. Pe strada principala, singurele urme optice ale noii libertati sunt chioscurile privatilor, problema ruinelor industriale, implicit somajului ridicat ramânând nerezolvata.
Vizitatorului i se arata în toata Valea Hîrtibaciului o natura deosebit de frumoasa, virgina, deosebit de bogata în flora si fauna.