El, un german brunetel si timid. Ea, o româncă, blondă si vitală cu o voce puternică des intrerupta de un ras vesel, dar care poate la fel de usor să fie cu ochii plini de lacrimi. Georgeta si Uwe sunt o pereche deja din 18. aprilie 1984 si mărturisesc povestea lor de dragoste..
Uwe: „Eu am crescut in micul oras Agnita din judetul Sibiu, un tinut populat de germani inca din evul mediu. Gradinita si scoala am facut-o in limba germana, dar aveam si prieteni romani si din familile de tigani. Limba romana am invatat-o inca de mic copil. Eu si cei 2 frati ai mei am dus o viata fara griji ca si copii. Amintirile mele referitoare la copilaria mea in Romania sunt foarte placute.
Pentru noi copiii lumea era clar definita in bine si rau. Era foarte usor sa facem distinctie intre viata politica si viata privata. Toata lumea cunostea regulile si atata timp cat ele nu erau incalcate, totul era in regula.Tatal meu a infiintat muzeul de istorie din orasul meu natal si vroia sa duca mai departe munca lui de o viata. Din pacate a murit timpuriu, in 1972 pe cand eu aveam doar 12 ani. Mama mea a ramas singura cu trei fii carora vroia sa le dea o educatie cat mai buna.
Astfel emigrarea noastra in Germania a devenit o problema existentiala. Daca tatal meu ar mai fi trait, probabilitatea ca noi sa fi ramas mai mult timp in Romania era mare. Telul familiei era sa ajunga in Germania, taramul de vis.
Cand am implinit 18 ani, in 1978 a sosit si momentul mult asteptat. Pentru o reuni familia cu bunicul meu care avea peste 90 de ani, am putut sa emigram in Karlsruhe. Acomodarea pentru noi copiii a decurs fara probleme. Noi, toti trei baietii, am mers la gimnaziul Kant. Dupa absolvire am facut stagiul militar iar apoi am inceput studiul in tehnologia imprimarii la Stuttgart.
In Romania fiecare om avea dreptul la munca dar aici in „taramul de vis” nu. Aceasta schimbare a fost problematica pentru mama mea, dar intr-un final a gasit de munca intr-o comunitate evanghelica din Karlsruhe.
Inima mea bate pentru Romania, la fel cum o face si pentru Germania. Ma simteam si ma simt inca foarte legat de orasul meu natal si de tara in care m-am nascut. De aceea imi petreceam adesea concediile in Romania la prieteni, la fel cum am facut-o si la sfarsitul anului 1982 ...